”În alte credințe este cinstită iubirea de străini, dar creștinismul a socotit-o datoria de căpetenie a omului. Iar datoria pentru a mulțumi pentru ospeție nu este cu nimic mai mică decât ospeția însăși. Cel ce știe să fie mulțumitor oamenilor pentru ospeția primită va ști să fie mulțumitor și lui Dumnezeu pentru ospeția Sa. Că ce alta suntem noi aici pe pământ decât niște oaspeți ai lui Dumnezeu? Și ce sunt îngerii sus în cer dacă nu oaspeții lui Dumnezeu? Se spune că Împăratul Filip al Macedoniei a pedepsit cumplit pe unul din curtenii săi pentru că s-a arătat nemulțumitor. Împăratul îl trimisese pe acest curtean să împlinească o slujbă într-un ținut dincolo de mare.Curteanul și-a dus la capăt slujba sa și a pornit cu corabia spre casă. Dar stârnindu-se o furtună, corabia s-a zdrobit, iar curteanul a fost aruncat în valuri. cum țărmul nu era prea departe, un pescar l-a văzut pe omul ce era gata să se înece și i-a sărit grabnic în ajutor cu o barcă mică, scoțându-l la țărm. După ce și-a venit în simțiri și s-a odihnit, curteanul s-a întors la împărat și i-a povestit reaua sa întâmplare, cum a fost lovit de furtună pe mare. Împăratul, voind să-l răsplătească, l-a întrebat ce poate să-i dăruiască. Curteanul și-a adus aminte de pescar și i-a spus împăratului că mai presus de orice ar voi să i se dăruiască moșia pescarului de pe țărmul mării. Împăratul i-a împlinit îndată dorința și curteanul s-a sălășluit în casa celui mai mare binefăcător al său. Atunci pescarul a alergat deznădăjduit înaintea împăratului și i-a mărturisit plângând tot ce se întâmplase, cum izbăvise viața curteanului și cum acesta îl izgonise acum din casa lui. Auzind aceasta, împăratul s-a mâniat cumplit pe curteanul cel nemulțumitor și a poruncit să i se scrie pe frunte cu fierul înroșit cuvintele acestea: ”oaspetele nemulțumitor”.
Sfântul Nicolae Velimirovici














