Cufundați în neștiință, mulți oameni se ostenesc mai mult pentru a ocoli durerea și boala din vremea bătrâneții decât chinurile iadului din viața ce urmează bătrâneții și morții. Tot așa a făcut și un om necăsătorit și zgârcit care, an după an, a adunat cu tot mai multă patimă bogății care nu-i slujeau la nimic. Când a fost întrebat de ce se ostenește atât de mult să adune prisos de bogății, ele a răspuns: ”Le adun pentru vremea bătrâneților. Bogăția aceasta mă va face sănătos și mă va hrăni când voi fi bătrân și bolnav.” Și cu adevărat, spusele sale s-au împlinit. Ajuns la bătrânețe, a venit pentru dânsul o boală grea, fără putință de vindecare. Atunci el și-a cheltuit bogățiile sale cu doctorii, ca să-l vindece, și cu slujitorii, ca să-l îngrijească și să-l hrănească. Dar curând averea s-a isprăvit, iar boala și-a urmat făgașul ei. Doctorii și slugile l-au părăsit, iar el a căzut în deznădejde. Vecinii au fost aceia care i-au adus pâine până la moartea sa, iar la urmă a fost îngropat pe cheltuiala obștii. Și iată că și-a cheltuit averea așa cum a voit. Dumnezeu i-a împlinit voia întocmai: i-a trimis boala pe care și-o dorise și pentru care își gătise o mare avere. Dacă toate avuțiile sale nu i-au putut ușura durerile în lumea aceasta, i-ar fi putut ușura durerile în lumea cealaltă? Nu au putut cu niciun chip, de vreme ce nu a luat cu sine nici credința, nici nădejdea, nici faptele de milostenie, nici rugăciunea, nici pocăința! Cineva a văzut un om plecat din lumea aceasta care acum strălucea în mare slavă în ceruri și l-a întrebat cum se învrednici-se de o astfel de slavă. Atunci omul i-a răspuns: ”În viața mea pământească am slujit unui făcător de rele care nu m-a plătit niciodată pentru munca mea. Dar am răbdat toate și i-am slujit până la sfârșit, punându-mi nădejdea în Dumnezeu”. Atunci a văzut un alt om, în și mai mare slavă, și întrebându-l și pe acela, el i-a răspuns: ”Eu am fost lepros și până la sfârșit am adus mulțumită lui Dumnezeu.” Dar nimeni nu l-a văzut în lumina Raiului pe cel care și-a adunat bani pentru neputințele bătrâneții.
Fragment din ”Proloagele de la Ohrida” -Sf. Nicolae Velimirovici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu