Despre beție

Ce rău lucrează întru oameni beția, cât este de murdară și de stricăcioasă și câte pricini de pagubă face. Toate aceste vrând a le însemna, cei de demult, au înfățișat pe un tânăr șezând pe o bute, având într-o mână un pahar, în cealaltă niște piper, iar la cap având aripi și o coroană de frunze. În acest chip au vrut să arate cum patima beției naște înfumurare, căci iată cu adevărat bețivul are aripi la cap, când în mintea lui, îmbătat de vin, se arată mai mare, mai puternic și mai înfricoșător decât alții și la cer înălțat. Însă, asemenea frunzei, el cade în deșert, rupându-și picioarele. Amărăciune este bețivul, tuturor; și străinilor, și celor din casă, ca niște piper și fiere. Dar ce au gândit de l-au înfățișat și pe bute? Să luăm aminte la cuvintele lui Seneca, filozoful cel demult, care zice că buțile pline de vin atunci când se sparg și pier, când ceea ce zace înăuntru, înmulțind căldura, o scoate deasupra. Așa și cel plin de vin, beat de băutură, scoate afară toate cele ascunse dinlăuntru, toate tainele. Precum varsă cei împovărați cu băutură și mâncare multă, așa nici tainele în inima lor nu le pot ține, într-adevăr, toată nedesăvârșirea noastră se descoperă la beție, inima fiind înfierbântată peste măsură; toate răutățile ce au fost ascunse se scot atunci deasupra. Atunci, cei obraznici se laudă cu blestemățiile lor, iar cei fără rușine se arată slobozi și cu limba și cu mâinile, și trufia sporește întru cele spre îngâmfare, și răutatea întru cele pizmașe și toată reaua voire, toată ocara, ca drojdia se scoate din adânc. Astfel înfrumusețează âbeția pe iubitorii ei. 

Și toate acestea de le va vedea cineva în omul tânăr, oare nu se va scârbi de dânsul ca de un câine împuțit sau de un drac spurcat? Cu adevărat așa este, că de ar fi știut ziua în care unul dintre aceștia s-a născut, bucuros ar fi fost tatăl ca pe un fiul ca acesta unui mormânt împodobit să-l încredințeze. Că, de vreme ce doar durere și rușine este fiul nepedepsit pentru tatăl său, ce să mai zicem, dar, când unul ca acesta este și bețiv, pentru că lipsiți sunt toți asemenea lui și de învățătură și de toate faptele bune. Întâmplările cel de toate zilele ne arată nouă cum mulți care s-au însoțit cu beția petrec fără de cinste, schimonosiți, spurcați și împuțiți și nimăniu nu sunt de folos. Pentru aceasta, cel ce voiește a trăi în cinste sau, mai mult, dumnezeiește, și vrea să scape de toate aceste nevoi, dator este să fugă de beție ca de o ciumă purtătoare de moarte, cu atât mai mult atunci când este încă tânăr.

Fragment din cartea ”Povățuiri creștine pentru tineri” , colecția Mărgăritarele pustiei, editura Oastea Domnului