”Soarta persoanelor de rang împărătesc nu este ca soarta persoanelor particulare, și rânduiala vieții lor nu este ca rânduiala vieții fiecăruia dintre noi. Persoanele particulare sunt singurele răspunzătoare pentru soarta lor, în vreme ce soarta persoanelor și a tronurilor împărătești depinde nu numai de ele, ci și de duhul, de rânduielile și de năzuințele poporului. Cât de des ia Domnul un împărat ales și iubit de Dumnezeu de la un popor care se face nevrednic de el!
Tronul împărătesc va fi la noi neclintit în vecii vecilor dacă vom alcătui din noi înșine o temelie nu omenește temeinică, ci vrednică de o deosebită bunăvoință și ocrotire dumnezeiască. Tăria trupului nostru depinde de nevătămarea părților lui: și tăria statului depinde de dreapta lucrare a claselor poporului, care îl alcătuiesc. Să-l luăm ca învățător în această privință pe sfântul prooroc Isaia și să învățăm de la el ce se cere de la noi pentru ca statul să fie trainic. Duhul lui Dumnezeu a dus duhul acestui prooroc pe toate căile poporului oarecând ales al lui Dumnezeu și a arătat prorocește, însemnând judecățile și pedepsele, tot ce Îl întărâtă pe Dumnezeu și atrage mânia Lui.
Boierii tăi - adică ”mai-marii tăi”, ”conducătorii tăi” -, zice proorocul, nu ascultă, născocesc legi noi și un nou fel de cârmuire. pentru aceasta, acestea zice Domnul: ”Vai celor puternici din Israil! Nu se va potoli mânia mae spre cei vrăjmași, și pre cei neascultători voi pierde (Is. I, 23-24). Judecătorii tăi, continuă proorocul - adică toate autoritățile civile - judecă pe bani, iubesc darurile, nu fac dreptate săracilor și la judecata văduvelor nu iau aminte. Pentru aceasta, așa zice Domnul: ”Aduce-voi mâna Mea peste voi, și vă voi arde pre voi spre curățire, și pre toți cei neascultători îi voi da pierzării” (Is. I, 23-24). După aceea proorocul s-a uitat cum își petrec timpul israilitenii, și a văzut că aceștia, sculându-se dimineața târziu, așteaptă seara spre a se veseli cu alăute și cu harfe, cu tobe și fluiere (Is.5, 12), fără a se gândi la lucrurile Domnului și la rânduielile binecredincioase ale vieții - și iată judecata lor: lărgește, iadule, sufletul tău, și cască gura ta, și se vor pogorî în ea cei ce nebunește se veselesc. S-a uitat proorocul la femei, și iată ce a văzut: înălțându-se fetele Sionului, și au umblat cu grumaz înalt și întru clipelile ochilor și cu mersul picioarelor împrejur, împreună târând pe jos hainele și cu picioarele împreună jucând (iată și baleturile noastre); pentru aceasta iată și judecata lor: și va smeri Domnul stăpânele, fetele Sionului, și va descoperi rușinea lor; și în locul mirosului frumos va fi putoare, și în loc de brâu cu funie se vor încinge, și în locul podoabei de aur a capului pleșuvie vor avea, și în locul veșmântului de porfiră se vor încinge cu sac (Is. 3, 15-23). Când a terminat de cercetat tot poporul și toate nedreptățile lui, a strigat cu amărăciune: cu stricare se va strica pământul, și cu răpire va fi răpit pământul. Blestem va mânca pământul, că au păcătuit cei ce locuiesc peste el; pentru aceasta, săraci vor fi cei ce locuiesc pre pământ, rămânea-vor oameni puțini (Is. 24, 3, 6).
Iată rânduiala vieții potrivnice lui Dumnezeu a poporului, viața care atrage asupra sa judecata și pedeapsa lui Dumnezeu! Pedepsele acestea îi lovesc pe păcătoși aparte, pe fiecare după soiul său- însă atunci când răul, nefiind înfrânat cu nimic, cuprinde întreg poporul, toată țara se pustiește și se face sălaș de bufnițe și de lilieci (Is. 2, 20).
Vedeți și singuri dacă și în ce măsură ni se potrivesc toate mustrările și amenințătoarele sentințe ale proorocului...” (Sf. Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu