”Iar Petru L-a urmat de departe.” (Matei 26, 58)
Într-adevăr, Petru Îl urma, dar într-un chip care îl va face să-L renege pe Domnul, fiindcă Îl urma ”de departe”. Îndepărtându-se de Hristos, punea început răului. Îl părăsea, făcea să apară între el și Învățătorul său o considerabilă distanță. Continua să-L urmeze, simțind pentru El o anumită atracție, dar rămânea tot departe.
Astăzi, mulți dintre noi Îl urmează pe Hristos într-un mod care nu se deosebește deloc de ceea ce făcea Petru atunci: nu-L părăsesc definitiv, nu trec în tabăra necredincioșilor, dar nu mai sunt strâns legați de El, Îl urmează ”de departe”.Câți oameni copleșiți de griji și desfătări lumești pierd relația cu Hristos, preocupați de tot felul de treburi. Se apropie de Hristos, în virtutea inerției, doar duminica, pierzându-L din vedere în celelalte zile ale săptămânii.
Rugăciunile lor devin tot mai reci și mai scurte; încetează să mai învețe cuvântul lui Dumnezeu, credința li se atrofiază, orice urmă de spiritualitate se transformă în literă moartă. Îl urmează pe Hristos numai în aparență, de fapt sunt foarte departe de El, dar foarte aproape de a-L tăgădui.
Să ne întrebăm, fraților, cum Îl urmăm pe Hristos, în ce chip? Cu râvnă, cu dragoste, sau căutând să rămânem în urma Lui, precum Petru, ocupându-ne de alte lucruri? O asemenea ”tactică” este întotdeauna primejdioasă. Asupra celui ce se îndepărtează astăzi de Hristos planează amenințarea ca mâine să ”renunțe” definitiv la Mântuitorul. Își va da seama, oare, cu câte lacrimi va plăti aceasta și cât de rău va aduce sieși și altora?” Fragment din ”Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu”
Doamne, Dumnezeu nostru, iartă Doamne toate depărtările noastre de Tine. Dă-ne Doamne, pocăința și credința lui Petru, să-ne întoarcem pururea în brațele Tale și să Te iubim din tot sufletul nostru. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu