”Tu, Doamne, nu-ți îndepărta ajutorul de la mine, spre trebuința mea de sprijin ia aminte!” (Ps 21, 19)
Mântuitorule! Vin la Tine nu pentru că aș putea să-Ți aduc inainte credinta puternica, neclintita si o inima plina de nadejde si supunere. Nu! Vin la Tine fiindca nu am nimic, fiindca am saracit. Sufar de foamne si de sete, numai Tu fiind Cel ce poti sa ma saturi cu painea vietii, sa ma adapi din izvorul cu apa vie. Doamne! Nu-Ți pot aduce decât o inima înfranta, pe care o așez la picioarele Tale. Te chem din adâncul suferinței mele în chinuitoare clipe de singurătate, știind că Tu vrei să mă scoți din bezna îndoielii și a păcatului, în care m-am cufundat, și că mă chemi Tu Însuți la ospățul Tău de nuntă. Da, sunt sărac și mizer, dar știu că Domnul vrea să mă îmbrace în veșmânt luminos, să refacă sărăcia mea în bogăție nestricăcioasă și mizeria mea în slavă veșnică. Doar El are puterea să spulbere tot răul din mine, să aducă lumina Sa în bezna sufletului meu, să umple deșertăciunea mea cu deplinătatea harului Său.
Din cartea ”Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu