Iubirea nu se ingrijeste de vreme si are intotdeauna putere. Unii cred ca Domnul a suferit pentru oameni din iubire, dar cum nu gasesc aceasta iubire in sufletul lor, aceasta li se pare ca ar fi o poveste de demult.
Dar cand sufletul cunoaste iubirea lui Dumnezeu prin Duhul Sfant, atunci el simte lamurit ca Domnul este pentru noi un Tata, cel mai apropiat, cel mai bun si mai drag, si ca nu e fericire mai mare decat sa iubesti pe Dumnezeu din tot cugetul, din toata inima si din tot sufletul, asa cum a poruncit Domnul, si pe aproapele tau ca pe tine insuti (Matei 22, 37-39). Si cand aceasta iubire este in suflet, atunci toate bucura sufletul, dar cand o pierde, omul nu-si mai gaseste odihna, se tulbura si se supara pe ceilalti atunci cand este suparat de ei si nu intelege ca el insusi este vinovat: a pierdut iubirea lui Dumnezeu si a osandit sau urat pe fratele lui.
Harul vine de la iubirea pentru fratele si se pastreaza prin iubirea pentru fratele; dar daca nu iubim pe fratele, harul lui Dumnezeu nu vine in suflet.
Daca oamenii ar pazi poruncile lui Hristos, ar fi raiul pe pamant si cu putina osteneala toti ar avea indeajuns tot ce le e de neaparata trebuinta, si Duhul lui Dumnezeu ar fi viu in sufletele oamenilor, fiindca El insusi cauta sufletul omului si vrea sa vieze in noi; dar daca nu se salasluieste in noi, atunci e numai din pricina mandriei mintii noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu