Despre Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, Sfintul Teofan Zavoratul scria in cartea sa ”Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”, urmatoarele:
”Indelung am asteptat luminatele zile ale Nasterii lui Hristos: sa ne bucuram, dar, acum si sa ne veselim! Sfanta Biserica tocmai pentru a spori bucuria noastra de acum a randuit post inaintea acestor zile, o oarecare stramtorare, ca trecand prin ea, sa ne simtim pe urma ca unii care scapa la libertate. Oricum , ea vrea defel sa ne lasam acum in voia dezmierdarii simturilor si a desfatarilor trupesti. De vreme ce aceste zile sunt numite de mosi-stramosi sviatki (asa se numesc in lb.rusa zilele dintre Nasterea si Botezul Domnului, o traducere aproximativa ar fi ”zile sfintite”), se cere ca insasi veselia noastra din acest rastimp sa fie sfanta, asa cum El e sfant; si pentru ca cel ce se veseleste sa nu uite aceasta, Biserica a pus in gurile noastre o scurta cantare spre slava lui Hristos Care Se naste, cantare care potoleste trupul si inalta duhul, aratandu-i indeletniciri potrivite cu maretia acestor zile: ”Hristos Se naste, slaviti-L” si celelalte. Slaviti-L, dar pe Hristos; si slaviti-L in asa fel ca prin aceasta slavoslovie sa se indulceasca sufletul si inima si astfel sa se stinga imboldul spre oricare alt lucru si indeletnicire care fagaduiesc vreo desfatare oarecare.
Slaviti-L pe Hristos! Aceasta nu inseamna sa alcatuiti lungi cantari de lauda in cinstea lui Hristos, nu, ci trebuie ca, gandindu-va la nasterea lui Hristos Mantuitorul, sa strigati fara voce, din adancul sufletului: ”Slava Tie, Doamne, ca S-a nascut Hristos!” si e de-ajuns; aceasta va fi o cantare lina a inimii, care strabate totusi cerurile si ajunge la Insusi Dumnezeu.
Aduceti-va aminte ce a facut Domnul pentru noi si veti gasi ca acest strigat e pe deplin indreptatit. Ca sa putem face asta mai usor, sa luam urmatoarele pilde. Unui om inchis in temnita si ferecat in lanturi, imparatul i-a fagaduit libertatea. Asteapta intemnitatul o zi, asteapta doua, asteapta luni si ani. Nu vede indeplinirea fagaduintei, insa nu-si pierde nadejdea, avand incredere in cuvantul imparatului. In cele din urma, incep sa apara semne ca va fi slabozit curand, curand; luarea-aminte i se incordeaza; aude zarva vesela a celor ce se apropie: iata ca zavoarele cad si intra izbavitorul... ”Slava Tie, Doamne!”, striga fara sa vrea intemnitatul. ”A venit sfarsitul intemnitarii mele, in curand voi vedea lumina lui Dumnezeu!”
O alta pilda: un bolnav acoperit de rani, cu toate madularele slabanogite, a incercat toate doctoriile si a schimbat multi doctori; rabdarea lui este pe terminate si este gata sa cada intr-o amaraciune deznadajduita. I se spune: ”Mai este un doctor, foarte iscusit, care pe toti ii vindeca si tocmai de boli cum e a ta; l-am rugat noi sa vina si la tine, iar el a fagaduit ca va veni.” Bolnavul crede, prinde nadejde si asteapta implinirea fagaduintei... Trece un ceas, trec doua, trece mai multa vreme, nelinistea incepe sa-i macine iar sufletul. Spre seara, se apropie cineva... intra... usile se deschid si intra cel dorit... ”Slava Tie, Doamne!”, striga bolnavul.
Si inca o pilda: apare un nor de furtuna; intunericul se lasa peste pamant; trasnetul cutremura temeliile muntilor si fulgerele strabat cerul de la un cap la altul; toti sunt cuprinsi de groaza, ca si cum ar fi venit sfarsitul lumii. Dar apoi, cand furtuna trece si cerul se limpezeste, toti spun , rasufland usurati: ”Slava Tie, Doamne!”
Cercetati aceste pilde si veti vedea ca ele cuprind toata istoria neamului omenesc. Norul de furtuna al maniei lui Dumnezeu plutea deasupra noastra si a venit Domnul-Impaciuitorul si a alungat acest nor. Eram acoperiti cu ranile pacatelor si patimilor - a venit Doctorul sufletelor si ne-a tamaduit... Eram in lanturile robiei - a venit Izbavitorul si a rupt legaturile noastre. Puneti toate acestea in inima voastra si primiti-le cu simturile voastre si nu va veti putea infrana strigatul: ”Slava Tie, Doamne, ca S-a nascut Hristos!”
Nu ma voi stradui sa va patrund de aceasta bucurie prin cuvintele mele: ea este dincolo de orisice cuvant. Lucarea savarsita de Domnul, Cel care s-a nascut azi, il priveste pe fiecare dintre noi. Cei ce intra in partasie cu El capata de la El libertate, vindecare, pace; stapanesc toate acestea si gusta dulceata lor. Celor care stiu acest lucru din experienta n-ai de ce sa le spui: ”Bucurati-va!”, caci ei nu pot sa nu se bucure; iar celor care n-o stiu, degeaba le spui: ”Bucurati-va!”, fiindca ei nu pot sa se bucure. Cel legat de maini si de picioare, oricat i-ai spune: ”Bucura-te de izbavire!”, nu se va bucura; cel acoperit de ranile pacatelor de unde sa aiba bucuria vindecarii? Cum va rasufla liber cel infricosat de furtuna maniei lui Dumnezeu? Unora ca acstora nu li se spune decat: ”Mergeti la Pruncul cel infasat si culcat in iesle si cautati la El izbavire de toate relele care va impresoara, fiindca acest Prunc este Hristos, Mantuitorul lumii!”
As fi vrut pe toti bucurandu-se anume cu aceasta bucurie si nevrand sa cunoasca alte bucurii, dar nu toti cei din Israel sunt Israel. Incep acum distractii desarte, nebunesti, care atata poftele: gatitul, vizitele, schimbarea toaletelor. Cei ce iubesc aceste lucruri, oricat le-ai spune: ”Potoliti-va!”, isi astupa urechile si nu iau aminte, batjocorind in asa chip luminatele zile ale praznicului, incat Il fac pe Milostivul nostru Domn sa-Si intoarca privirea de la noi si sa zica: ”Uraciune sunt inaintea Mea sarbatorile voastre!” Si, intr-adevar, multe din distractiile societatii noastre sunt uraciuni paganesti, care au fost aduse la noi de-a dreptul din lumea pagana; iar altele, desi au aparut mai tarziu, sunt hranite cu duhul paganismului; si parca intr-adins, cele mai multe au loc de Nasterea Domnului si de Paste. Dedandu-ne lor, ii dam stapanitorului acestei lumi - chinuitorul nostru si potrivnicul lui Dumnezeu- pricina sa Ii spuna : ”Ce mi-ai facut prin nasterea si invierea Ta? Iata, toti vin la mine!” Ci sa treaca mai des prin inima voastra cuvintele psalmului 50: ”Drept este Domnul intru cuvintele Sale si biruitor cand va judeca El”...
Ne atrge Europa ”civilizata”... Da, acolo au fost reinnoite pentru prima oara uraciunile paganesti pe care crestinismul le izgonise din lume; de acolo, ele au trecut deja si trec in continuare la noi. Tragand in noi aceasta mireasma a iadului, ne invartim ca ametiti, fara a ne mai veni in fire. Sa stiti, dreptmaritorilor, ca Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; si stiind aceasta, veseliti-va si va bucurati cu frica in aceste zile. Sfintiti praznicul luminat cu fapte, indeletniciri si veselii sfinte, asa incat lumea, privind la noi, sa spuna: ”La ei sunt ”zilele sfintite”, nu cine stie ce veselii nebunesti de necuviosi si desfranati, care nu stiu de Dumnezeu!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu