”Precum nu este vifor totdeauna si nici mereu liniste, nici ploi necontenite, nici senin nu se face neincetat, tot asa vedem si in cele lumesti: multi, dupa cearta, se intorc la prietenie, iar si mai multi dupa prietenie petrec in vrajba; si, precum in adancul marii, dupa liniste, se ridica valuri infricosatoare, asa, dupa prietenia tare, apar vrajmasii nevindecate. Indeoasebi, intamplarea aceasta se face acelora care nu vor sa ierte greselile, ci cu aducerea-aminte de rau le poarta in mintea lor, cautand vreme sa se razbune, precum ne arata noua pilda ce este pusa inainte.
In fata casei unui plugar, avea lacas, in munte, un sarpe si adesea intra in casa omului aceluia. Si baiatul plugarului, gasind odata pe afara sarpele, l-a lovit, iar sarpele, maniindu-se, a muscat pe copil si acesta a murit. Atunci tatal copilului, vazandu-si copilul mort si stand cuprins de durere mare, luand securea degraba, a alergat ca sa ucida pe sarpe, dar numai o parte din coada i-a taiat lui. Iar sarpele, scapand, s-a ascuns in munte. Apoi, vrand cu viclesug sa se impace cu sarpele, dar mai ales cautand vreme de razbunare, omul a luat apa si faina si sare si un fagure de miere si, mergand la lacasul sarpelui, il chema la prietenia cea mai dinainte. Iar, sarpele, suierand din gura, a raspuns: ”In zadar te ostenesti, omule, ca prietenie intre noi nu va mai fi, căci atunci cand ma vad eu fara coada, iar tu vezi mormantul fiului tau, cum vom putea petrece cu pace?”
Asa nici pe prietenul usuratic nu este bine sa-l crezi fara a-l incerca. Si, mai ales, cand vom vedea semne de vrajba, vrajba ce inmulteste neincetat greutatea inimii cu uraciune, sa fim intelepti ca sarpele acela, si negrabiti, ci dupa multe dovezi, sa ne incredintam prietenului. La fel si Scriptura ne invata unele ca acestea, zicand: ”Nu te increde in vrajmasul tau, in veci: ca in ce chip arama clocoteste, asa si rautatea lui. Si de se va smeri sa umble plecat, fii cu luare aminte si te pazeste de el. Si sa fii fata de el ca si cel ce sterge oglinda, si vei recunoaste ca n-a lepadat toate rugina. Nu-l pune sa stea langa tine, ca sa nu te impunga pe tine si sa stea el in locul tau. Sa nu-l pui sa sada de-a dreapta ta, ca nu cumva sa caute scaunul tau, si mai pe urma vei cunoaste cuvintele mele si de graiurile mele te vei umili... Un ceas va ramane cu tine, iar de te clatini, nu va ramane cu tine. Cu buzele sale se va indulci vrajmasul si multe iti va sopti si iti va grai bune, dar in inima va sfatui sa te surpe in groapa. Cu ochii va lacrima vrajmasul, dar, de va afla vreme, nu se va satura de sange. De ti se vor intampla rele, il vei afla pe ele inaintea ta; cu ochii sai va lacrima vrajmasul, si ca si cum ti-ar ajuta, va sapa sub picioarele tale. Va clatina capul sau si va bate in palmele sale, si multe va sopti si va schimba fata sa” (Isus Sirah 12,12, s.a.m.d.). Asa sunt vaditi vicleniei, pe care i-a insemnat Duhul Sfant si de care oricine are minte trebuie sa se pazeasca. Pentru ca nicio otrava nu se da decat indulcita cu miere; asa, nici prin rautate nu inseala nimeni, fara chipul faptelor bune.”(Colectia Margaritarele pustiei /Povatuiri crestine pentru tineri)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu