In prima sa Epistola catre Tesalonicieni, Apostolul Pavel spune: primind cuvantul intru necaz mult cu bucuria Duhului Sfant (1 Tes. 1, 6). Cum este cu putinta sa primesti cuvantul cu bucurie, inconjurat fiind de necazuri?
Cand la propovaduirea Evangheliei inima va simti adevarul si va dori mantuirea cu nadejdea de a o primi, ea nu are cu sa simta bucurie, ca si cum ar fi gasit o comoara. Asa se intampla dupa randuiala obisnuita. Insa cand stramtoarea dinafara imiedica pana la formarea convingerii, nu numai inaltarea nadejdii mantuirii si a bucuriei nascute din aceasta nadejde, si totusi in atare imprejurari se arata credinta vietii, credinta tare, insotita de o bucurie, acesta este semnul limpede ca aici este amestecata o lucrare aparte de Sus. Duhul lui Dumnezeu i-a dat omului sa guste bunatatea mantuirii si, umpland cu prisosinta inima de bucurie, nu a ingaduita ca ea sa fie stramtorata de necazuri si a randuit in asa fel ca ea sa fie deschisa pentru primirea adevarului si inchisa pentru simtirea necazului. Astfel, primirea cuvantului in vreme de necaz este mijlocita de bucuria de la Duhul Sfant. Iata indiciul palpabil al bunavointei de Sus, iar totodata al caracterului dumnezeiesc si mantuitor al credintei!
"Daca deja este mare lucru sa rabzi necazurile oricum ai face-o", zice Sfantul Ioan Gura de Aur, "a le rabda cu bucurie este o insusire a celor ce s-au ridicat mai presus de firea omeneasca, al caror trup parca ar fi nepatimitor. Cu bucuria Duhului Sfant, spune Apostolul. Ca nimeni sa nu zica: "Ce tot vorbesti de necaz si totodata de bucurie? Cum se impaca acestea doua?", el a adaugat: cu bucuria Duhului Sfant. Necaz este in ei intrucat sunt in trup, iar bucurie - intrucat sunt duhovnicesti. "Cum asa?" Imprejurarile sunt mahnicioase, dar rodul lor nu este asa, pentru ca Duhul nu ingaduie. "V-au necajit si v-au prigonit", zice Apostolul, "insa Duhul nu va parasit nici atunci, si precum cei trei tineri au fost inrourati in vapaia cuptorului, asa si voi in necazuri. Precum acolo inraurarea era lucrare nu a firii focului, ci a Duhului racoritor, nici aici nu pricinuieste bucurie firea necazului, ci Duhul, Care inroureaza si prin cuptorul ispitelor duce la racoare si la odihna".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu