Izvor de mangaiere si bucurie

Sa nu va intristati precum ceilalti care nu au nadejde. (I Tesaloniceni 4, 13)

In ce chip ne poate aduce mangaierea cuvantul lui Dumnezeu? Cum ar putea sa ne tamaduiasca ranile? De buna seama ca in alt fel decat ne-ar putea mangaia cuvintele omenesti! Cuvantul lui Dumnezeu nu ne propune nicio distractie, nu ne tine departe de necazuri, nu ne oblojeste ranile aducand peste ele uitarea. Nu! Mantuitorul nu ne da porunca sa ne uitam suferintele. Ne da insa ingaduinta de a le plange. El insusi a lacrimat la mormantul lui Lazar. Dar nu ne ingaduie sa ne intristam, ca unii carora nu le-a ramas nicio speranta. Tocmai aceasta speranta este El, Mantuitorul, Care ne-a fost trimis noua de sus, pentru a ne face sa ne indreptam de cele pamantesti si sa ne indreptam privirea spre Domnul, acolo unde este comoara noastra si unde trebuie sa cautam mangaiere si bucurie.

Prietenii nostri care s-au mutat intr-o lume mai buna nu se vor mai intoarce niciodata la noi, nu ne va mai fi dat sa le vedem chipul drag aici pe pamant, sa le auzim glasul, dar stim ca incheierea unei vieti aici pe pamant nu inseamna sfarsitul. Moartea nu este decat o trecere la o viata desavarsita si in aceasta ne gasim mangaierea si nadejdea. Desi ei nu se vor mai intoarce la noi, vom merge noi la ei, atunci cand Domnul ne va chema la Sine. Avem de strabatut un drum lung, suntem chemati sa ne ducem truda pana la capat, inca nu ne-am invrednicit de marea liniste, i-am mai ramas datori Domnului cu cate ceva. Suntem obligati sa ne indeplinim menirea ce ni s-a dat aici, pe pamant. De-abia dupa aceea vom putea sa ne bucuram in ceruri de fericita sarbatoare care nu va avea sfarsit. Sa ne acceptam cu bucurie povara, sa ne-o ducem constiincios pana la capat, chiar si cu pretul lacrimilor si al unui chin istovitor: "Cu staruinta sa alergam la intrecerea ce ne sta inainte" (Evrei 12, 1); sa ateptam cu rabdarea chemarea chemarea pe care Dumnezeu ne-o va face la patria cea vesnica. Ce fericire va fi atunci, cand ne vom afla in lumina iubirii Sale si vom fi mereu impreuna cu Domnul!

Voi, fratilor, cei ce suferiti acum, chiar nu gasiti alinarea in aceasta nadejde vie? Lacrimile sa va impaienjeiasca ochii intr-o asemenea masura, incat sa nu mai fiti in stare sa vedeti aceasta luminoasa zare?

Mergeti la El si veti gasi mangaiere si pace! Cunoscandu-va slabiciunea va va linistii cu privirea lui iubitoare. Bratele Sale raman mereu deschise inaintea voastra, grabiti-va sa va apropiati de ele si veti gasi aparare de toate stramtorarile si de toata frica. Puneti-va nadejdea in Dumnezeul mangaierilor care va cheama la El si care este gata sa reverse asupra voastra, a nevrednicilor si neputinciosilor, pacea si bucuria, al carui Izvor este. Primiti cu smerenie si dragoste crucea care v-a fost data, purtati-o cu rabdare. Nu mai este mult pana la fericita clipa cand Mantuitorul va va chema la liniste, acolo unde nu vor mai fi nici lacrimi, nici boala, nici suspinare.