Exista viata vesnica?

Ce spun credinta si experienta universala

In adancul fiecarui suflet omenesc au existat intodeauna nadejdea, credinta ca exista viata vesnica, ca moartea trupului nu este sfarsitul, ca exista o continuare a existentei noastre si dupa mormant. Capodoperele literaturii universale, cele care exprima si dezlantuie totodata dorintele interioare ale omului, marturisesc nadejdea si credinta in viata vesnica. Incepand cu popoarele primitive si necivilizate, s-au gasit dovezi importante ale credintei intr-o existenta de dupa moarte, intr-o continuare vesnica a vietii. Marele cercetator David Livingstone, care a studiat salbaticiile Africii, face, intre altele, si aceasta insemnare: "Oricare ar fi starea unor popoare salbatice, [exista] doua lucruri pe care nu este nevoie sa le invatam: existenta lui Dumnezeu si vesnicia sufletului."

Vechii greci credeau ca exista o alta viata dupa moarte si o numeau iad sau Tartar, considerau ca in iad era inlantuit Cerber si, de asemenea, numeau iadul "Imparatia lui Pluton".

In existenta iadului credeau si vechi egipteni, si persii, si germanii, si scandinavii.

In mod special insa intalnim aceasta credinta in viata vesnica la filosofi antici greci, si, mai mult decat la toti, la Platon, care a traita in veacul al IV-lea i.Hr., si la ucenicii si continuatorii operei sale. Conform invataturii lui, adevaratul si desavasitul frumos (sau bine) exista vesnic, nu se naste si nici nu moare, nici nu creste si nici nu se micsoreaza. Nu este un frumos pe de o parte si un urat pe de alta, nu este un frumos astazi iar maine nu mai e, ci este un frumos vesnic, neinfluentat de lucrurile frumoase vremelnice, care isi au adevarata si desavarsita lor frumusete de la frumusetea cea vesnica.

Acestea le zice Platon. Dar care este, ma intreb, frumosul cel vesnic? Care altul, desigur, decat bucuria vesnica, decat fericirea vesnica, decat plinatatea vesnica, decat viata vesnica, Dumnezeul cel vesnic, care altul decat deplina si vesnica viata, asa cum o invata credinta noastra ortodoxa?

Si inca ceva: credinta, nadejdea in viata vesnica a existat intodeauna in legatura stransa cu credinta in existenta si sanatatea sufletului omenesc. Psihiatria contemporana a ajuns la concluzia ca atunci cand sufletul nadajduieste si crede in viata vesnica se afla intr-o stare de sanatate sufleteasca. Cunoscutul psihiatru Jung declara in mod responsabil, dupa o multime de cercetari si experimente, ca cea mai scurta cale catre dezechilibrul psihic este pierderea de catre sufletul omenesc a nadejdii si credintei in viata vesnica. Si, in loc de calmante, dadea intodeauna bolnavilor de nervi sfatul de a-si intari credinta in iata vesnica pentru a se face bine...

Este un adevar de necontestat faptul ca sufletele tuturor oamenilor nu se linistesc decat atunci cand se rezeama pe nadejdea si pe credinta in viata vesnica. Sa ne amintim de o marturie contemporana si de una antica. Cea contemporana apartine filosofului danez Kirkegaard, care spune ca asa cum sageata unui arcas antrenat atunci caand pleaca din arc nu se linisteste pana cand nu-si atinge tinta, tot asa si omul, care a fost creat de Dumnezeu avand ca scop ajungerea la vesnicul Dumnezeu, nu-si gaseste linistea inainte de a ajunge alaturi de Acesta. Fericitul Augustin scrie in Confesiunile sale: "Pentru Tine, Dumnezeul Meu, cel ce ne-ai creat, pentru tine este nelinistita inima mea, pana cand se va odihni in Tine."

Firea sufletului nostru este in asa fel facuta, incat nu se poate odihni, linisti, fara viata vesnica, fara nedejdea si credinta in aceasta viata alaturi de vesnicul Dumnezeu.

Ce spune Ortodoxia noastra

Nadejdea, dorinta sau, in general, deplina credinta in viata vesnica au existat din totdeauna in intregul neam omenesc, dar despre viata vesnica a dat marturie mai ales credinta noastra ortodoxa, care din vremea Vechiului Testament, a prorocilor, din vremea venirii Domnului nostru si pana astazi a invatat adevarul deplin despre viata vesnica. Asa ca pentru noi, crestinii, nu este nicio indoiala ca viata vesnica exista.

Arhim. SPIRIDONOS LOGOTHETIS