Biserica Ortodoxa are o vistierie nesecata de marturii ale vietii de dupa moarte

Infatisam aici una din multele marturii: o pilda care marturiseste deopotriva ca sufletele oamenilor viaza dupa moartea trupului si ca ascultarea de buna voie ne duce in sfintita vesnicie. Cand Sfantul Teodosie cel Mare a intemeiat o manastire, el avea la inceput in ea doar sapte monahi. Pentru a intari intr-insii aducerea aminte de moarte, el le-a poruncit sa sape o groapa. Dupa ce groapa a fost gata, Teodosie a sezut deasupra ei cu cei sapte monahi in jurul sau si le-a grait: "Iata, fiii mei, groapa este gata! Este printre voi vreunul gata de moarte, ca sa fie ingropat intr-insa?" Unul dintre ei, pe nume Vasile, avand slujirea de preot, a cazut in genunchi inaintea lui Teodosie, cerandu-i binecuvantarea sa moara. Teodosie a poruncit sa se tina o slujba de pomenire pentru sufletul lui Vasile la trei, la noua si la patruzeci de zile, precum si randuiala ingroparii. Cand s-a savarsit slujba pomenirii de patruzeci de zile, Vasile, care pana atunci era cu totul sanatos, a cazut la pamant si a murit. El a fost ingropat in mormantul cel nou. La patruzeci de zile dupa ingroparea sa, Vasile se arata fratilor lui dimineata in biserica si canta impreuna cu ei. La inceput, numai Teodosie l-a vazut si s-a rugat lui Dumnezeu ca sa se deschida si ochii celorlalti. Atunci toti fratii l-au privit si l-au vazut pe Vasile printre ei. Unul dintre frati, Letius, plin de bucurie, isi intinse bratele, voind sa-l imbratiseze pe Vasile. Dar Vasile se facu nevazut si Letius ii auzi glasul care zicea: "Mantuiti-va, parinti si frati, mantuiti-va!"