Viata Sfantului Cuvios Ioan de la Prislop Spre sfarsitul veacului al XV-lea sau in prima jumatate a celui urmator, traia in satul Silvasul de Sus (in apropierea oraselor Hateg si Hunedoara), un tanar cu numele Ioan. Acesta isi insotea parintii la lucrul campului unde, treptat, a inceput sa deprinda, din contemplarea naturii, tainele ei si lucrarea Ziditorului - Parintele nostru ceresc. Dorind a-si inchina intreaga viata lui Dumnezeu, si-a parasit casa parinteasca si s-a inchinoviat in obstea calugarilor de la Manastirea Prislop, ctitorita de Sfantul Nicodim de la Tismana si situata in apropierea satului sau. Dupa un numar de ani, dorind sa duca o viata si mai aleasa, retrasa cu totul de lume, a gasit un loc, ca la 500 de metrii de Manastire, pe malul abrupt al paraului Silvut, unde si-a sapat singur, cu mari neviunte, o chilie in piatra, cunoscuta pana azi sub numele de "Chilia" sau "Casa Sfantului". Aici si-a petrecut zilele in neancetate rugaciuni si ajunari, intocmai ca marii nevoitori intru cele duhovnicesti. Viata lui imbunatatita s-a sfarsit, insa, prea devreme. Traditia spune ca, pe cand isi facea o fereastra chiliei sale, doi vanatori de pe versantul celalalt al prapastiei l-au impuscat, fara sa-l stie vietuind in acele locuri.
Poporul dreptcredincios l-a cinstit cu evlavie ca sfant inca din timpul vietii, iar dupa moarte, aceasta credinta s-a intarit tot mai mult. Veste despre viata sa aleasa a ajuns si in Tara Romaneasca, de unde au venit cativa calugari care i-au cerut trupul, ducandu-l si tainuindu-l intr-una din manastirile de peste munti.
Sfantul Cuvios Ioan de la Prislop sta pana asi pilda vie de sfintenie pentru credinciosii din partile Hategului si Hunedoarei, iar "Chilia" sau "Casa" lui ramane mereu un loc de pelerinaj si reculegere sufleteasca pentru toti cei care se abat la aceasta straveche Manastire.
Cu ale carui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu